In 2004 aparea in PlosBiology un articol devenit in scurt timp celebru. In el se descria cazul unei spectaculoase schimbari culturale petrecuta intr-un grup de babuini.
Babuinii sint printre cele mai agresive primate. In rindul masculilor exista o ierarhie stricta bazata in principal pe forta si doar secundar pe inteligenta interpersonala. In orice conditii recursul la violenta este preferat: constant si spontan masculii ataca alti masculi, ataca femelele sau ataca puii. Intre masculi, in special, predomina gesturile de intimidare si bataliile feroce. Chiar cind interesul grupului si implicit interesul propriu este in cumpana, ei nu pot renunta la satisfactia unei lupte. Sint multe cazuri documentate de vinatori in grup in care doar citeva clipe despart grupul de o masa copioasa. Dar in ultima clipa, o altercatie stupida si fara miza intre doi masculi compromite intreaga expeditie. Ore intregi de pinda irosite, spectrul foametei si frustrarea esecului sint pretul platit pentru un simplu impuls de moment.
Foto: Maxwaugh.com
Mare parte din acest comportament se poate explica pornind de la modul cum sint construite grupurile. La babuini, masculii ajunsi la maturitate parasesc grupul si se alatura unui grup strain. Aici vor intilni masculi cu care nu sint inruditi care vor incerca sa-i domine, vor trebui sa invete noi reguli, si in acelasi timp vor incerca sa lase cit mai multi urmasi.
In alte specii de maimute, la cimpanzei spre exemplu, femelele sint cele care, odata ajunse la maturitate, parasesc grupul natal si se alatura unui alt grup. Ca urmare a acestui aranjament, masculii sint cei care asigura nucleul cultural al grupului. Fiind cu toti inruditi genetic, recursul la violenta este rar; majoritatea disputelor se finalizeaza pasnic, inteligenta lor este impresionanta, puterea de autocontrol admirabila si comportamentul de grup extrem
