Summitul din aceste zile de la Copenhaga readuce în atenţia opiniei publice internaţionale chestiunea gravă şi de maximă importanţă a încălzirii globale. Şi a consecinţelor extrem de grave ale acesteia. Pe termen mediu şi lung. Problemele ecologice sînt foarte discutate şi mediatizate, în diferite colţuri ale lumii. Ca şi în marile cancelarii, unde chestiunea devine din simplă problemă de „protecţia mediului“ o afacere politică. La noi, desigur, furaţi mereu de patimile şi pasiunile politice partizane, astfel de chestiuni cad în derizoriu. Şi, practic, nu interesează decît o mînă de activişti/activiste dedicaţi unui subiect, altminteri, generos. Întîlnirea de la Copenhaga, prezentată generos pe CNN, BBC World Service, France 24, TV5 sau Euronews nu a atras nici măcar atenţia unei televiziuni autohtone. Isterizaţi inutil de actuala campanie electorală pentru alegerea unui preşedinte – la urma urmelor, care ar fi diferenţa între Traian Băsescu şi Mircea Geoană, la fel de comunişti şi oportunişti amîndoi, de aceea nici nu am votat şi m-a lăsat rece subiectul... – am urmărit cu mult interes ceea ce se întîmplă la Copenhaga. Deja s-a lansat frumoasa formulă de Hopenhaga, ca semn al speranţei întru salvarea planetei. Pe care, fie că sîntem de dreapta sau stînga, tineri sau bătrîni, albi sau galbeni, creştini sau necreştini, sîntem obligaţi să trăim laolaltă. Pînă să trăim mai bine, pur şi simplu trebuie să trăim. Este mesajul pe care liderii politici şi militanţii ecologişti adunaţi în păr la Copenhaga îl dau lumii. Şi ceva de ultimă oră. Cea mai importantă agenţie de profil americană, Environmental Protection Agency, condusă, întîmplător sau nu, de o femeie, Lisa Jackson – întrebare: de ce sînt mai multe femei implicate în chestiunile de mediu? Răspuns: pentru că ele conştientizează mai lesne acest mare pericol care este sănătatea planetei şi a copiilor ei! – a da