Guvernul Boc a decis ieri că nu vrea să îşi asume politic legea bugetului pentru 2010. Cu toate că avea pârghiile necesare să o facă: preşedintele Băsescu semnase modificarea legii prin care se permitea guvernului Boc, în ciuda limitării competenţelor sale, prezentarea bugetului în Parlament, iar proiectul de buget este aproape gata, într-o formulă pregătită pentru a fi prezentată legislativului. În condiţii normale, n-ar fi un capăt de ţară. În suficient de multe cazuri s-a intrat în anul nou fără a avea un buget adoptat de parlament. Anul acesta însă, ne aflăm într-un caz special: a treia tranşă a împrumutului de la FMI, în valoare de 1,5 miliarde de euro, nu va veni la mijlocul lunii, din cauza lipsei legii bugetului. Asta înseamnă, cel mai probabil, că statul va trebui să se împrumute din alte surse, la un preţ mai mare, inclusiv pentru a putea acoperi salariile bugetarilor şi pensiile. Mai ales în condiţiile în care România este considerată unul din primele zece state cu risc de a intra în incapacitate de plată din lume, preţul nu va fi unul comod. Tocmai acordul cu FMI reuşise să scoată o dată România din top zece al statelor cu risc de a intra în incapacitate de plată. Iar acum, criza politică ne aduce din nou de unde am plecat. Investitorii fug, speriaţi de circul de care nu părem să mai scăpăm, iar ratingul ţării scade.

Guvernul Boc susţine că viitorul guvern ar trebui să îşi asume proiectul de buget, urmând să aibă şi majoritatea necesară pentru a-l trece prin Parlament. Iar proiectul, în varianta în care se află acum, va fi pus la dispoziţia noului executiv, pentru a fi modificat. Între timp, însă, amânarea tranşei de la FMI poate avea urmări negative pentru toţi. Bugetul ar fi putut fi adoptat acum şi ajustat ulterior politicilor noului guvern. Dacă parlamentul îl trecea la vot, însemna că şi executivul viitor s-ar fi regăsit în el în mare măsur