Victoria lui Traian Băsescu şi obţinerea celui de-al doilea mandat ne-au confirmat încă o dată ce îşi doreşte majoritatea populară: mai multă autoritate şi mai puţină democraţie.
Sunt convins că judecătorii Curţii Constituţionale nu vor accepta demersul PSD privind reluarea turului doi, pe fondul fraudelor existente. Vulnerabilităţile din trecutul acelor oameni îi determină să nu se pună rău cu puterea. Trăim în România, unde absolut totul e negociabil.
La capitolul performanţă, prin votul de la 6 decembrie 2009, Traian Băsescu îl egalează pe Ion Iliescu. Ambii domnesc 10 ani după Decembrie 1989 şi intră în cartea de istorie. Actualul preşedinte a intrat câştigător pe poarta Cotrocenilor în Decembrie 2004. Şi mai iese abia în Decembrie 2014. Unii ar spune că e dăunător să stai atâţia ani la putere. Alţii, dimpotrivă, e bine pentru continuitatea proiectelor şi mai ales pentru finalizarea unor obiective propuse de politicianul respectiv.
Un lucru e foarte clar acum. Odată reinstalat în jilţul prezidenţial, Traian Băsescu va fi de mulţi curtat pentru a pupa ghiulul comandantului. Preşedintele se va simţi probabil încurajat să radă în stânga şi dreapta tot felul de adversari, pe care i-a cruţat strângând din dinţi. Pentru că dorea să câştige un nou mandat, trebuia să evite vărsarea de sânge şi ostilizarea unui număr mai mare de electori. Acum, probabil, nu-i mai iartă. Sângele apă nu se face. Deşi mi-aş dori, mi-e foarte greu să cred că preşedintele se poate schimba în bine.
De azi, 5.275.808 cetăţeni îl vor iubi în continuare pe Traian Băsescu. 5.205.760 îl vor urî. Din păcate, vom trăi în aceeaşi polarizare nefericită care a măcinat societatea în ultimii cinci ani. Pentru că noi suntem subiectivi şi vedem în preşedinte cauza majoră a instabilităţii accentuate din România, aş relua un pasaj din reputatul cotidian londonez Financial Times.
Iată
