- Editorial - nr. 436 / 10 Decembrie, 2009 Pentru a ne convinge cat de simple sunt lucrurile pe care noi le consideram complicate, va invit la un elementar exercitiu de imaginatie. Sa ne inchipuim ca suntem in masivul Himalaia, unde asistam la o competitie de alpinisti pentru escaladarea unui pisc abrupt, de 500 m inaltime, dificil de abordat, dar cu miza mare, la care participa doua echipaje pe versanti diferiti, din care doar cate un competitor trebuie sa atinga culmea. Pentru versantul din est, mai accesibil si mai insorit, s-au gasit mai multi amatori, 4-5 la numar, hotarati sa-l sprijine pe cel care aspira la glorie, acestia intelegandu-se intre ei si asupra modalitatii in care sa o faca. Fiind mai putin primitor, pe versantul din vest s-a incumetat doar unul sa intre in competitie, individul in cauza avand de a face fata, pe langa asperitatile terenului si oboseala de a urca singur, si ostilitatii atmosferei, invaluita pe alocuri de nori si de ceata, crivatului starnit din est. Daca in cazul solitarului de pe versantul din vest lucrurile sunt clare si n-avem ce comenta, omul urmand sa se descurce prin forte proprii, in situatia echipajului de pe versantul de est competitorii s-au gandit la un plan de sprijin al celui desemnat a atinge piscul, pentru a-l face mai spornic pe ultima suta de metri si cu economie de energie. Ca urmare, au conceput ad-hoc o platforma ingenioasa, cu ajutorul careia sa-l basculeze pe competitor la cota 200 m, de unde sa inceapa startul, ca acesta sa poata urca in forta ultimii 300 m, pentru a i se asigura intaietatea pe pisc si, deci, victoria. Zis si facut. Totul a decurs conform planului, numai ca, in momentul in care cel ajutat de un echipaj intreg a pus piciorul pe pisc (crezandu-se pe deplin victorios) si a ridicat privirea spre cer pentru a se bucura de succes, da cu ochii de competitorul de pe versantul de vest, sleit de put