Sanda Ţăranu (70) şi Malvina Cservenschi (30) sunt figuri reprezentative ale micului ecran pentru perioada ante şi postdecembristă. Frumoasele crainice de la TVR vorbesc despre parfumul Sărbătorilor tinereţii lor...
Adevărul: Care sunt diferenţele evidente dintre Crăciunul comunist şi cel de azi?
Sanda Ţăranu: În cea mai mare parte a vieţii mele, oficial, Crăciunul nu s-a sărbătorit. Dar să ştiţi că nu există regim totalitar, ateu, restricţionar, care să-i facă pe români să nu-şi cinstească sărbătorile. În copilărie şi adolescenţă, am sărbătorit Crăciunul numai în familie, foarte numeroasă la timpul acela. Au fost şi vremuri bune, dar şi perioade de privaţiuni.
Televiziunea, ca şi scena, te acaparează cu totul. Din 1963 de când am intrat în Televiziunea Română şi până când m-am retras din activitatea de crainic, nu-mi aduc aminte să fi avut prima zi de Crăciun liberă în totalitate. Îmi spuneam că sărbătoresc Crăciunul cu marea mea familie, între mine şi telespectatori se crease o legătură pe care nu ştiu dacă o simt cei care apar astăzi la TV.
Care era atmosfera în televiziune de Crăciun? Ce restricţii aveaţi pe atunci la locul de muncă?
Toată suflarea era în sărbătoare. Se vedea peste tot! Pe stradă, prin magazine, prin casele oamenilor şi la Televiziune aşişderea. Programul pentru Revelion se pregătea încă din primăvară. Prin septembrie începea bătălia pentru sălile de repetiţii şi studiouri. Crăciunul nu era uitat! Doar că nu spuneam pe post „Sărbători fericite!" şi nu aveam voie să purtăm bijuterii cu însemne creştine.
Pe atunci venea Moş Gerilă. Vă aducea ceva la locul de muncă?
În holul mare de la intrarea principală se împodobea un brad imens şi acolo se înmânau cadouri pentru copiii salariaţilor. Bugetul alocat Televiziunii se cheltuia cu măsură. În primul rând pentru producţii proprii: documentare şi seriale, spectaco
