25 decembrie 1989. E dimineaţa de Crăciun, primul Crăciun liber după aproape jumătate de veac de comunism anticreştin. Peste 20 de milioane de români se pregătesc de sărbătoare. Au pregătit „ale porcului”, au copt cozonacii, au fiert ţuica, au pregătit sarmalele. Pare o ţară liniştită, şi totuşi...
În acea dimineaţă, în cazarma unităţii militare de la Boteni, judeţul Dâmboviţa, comandantul Ioan Suciu a scos la raport tot personalul militar şi civil pe care-l avea la dispoziţie în acel moment. Mare parte dintre ofiţeri, subofiţeri şi militari în termen erau plecaţi la Bucureşti, în misiunide apărare a principalelor obiective (Televiziune, Radiodifuziune, Ministerul Apărării etc.).
Colonelul Suciu a recrutat pe loc, pe bază de voluntariat, opt paraşutişti „pentru o misiune specială”. Dintre cei opt, unul singur era ofiţer: căpitanul Ionel Boeru. Automat, toţi ceilalţi au intrat în subordinea lui.
Acum, Ionel Boeru îşi aminteşte: „Ne-a fost ordonată o adunare pe platou, la care s-au adunat toate cadrele militare şi personalul civil al unităţii. Civilii au fost lăsaţi liberi, iar comandantul ne-a zis nouă, militarilor, că are nevoie de opt voluntari pentru o misiune specială. S-au oferit în jur de 20 de militari, din totalul de 50 câţi eram, dar au fost aleşi în funcţie de nevoile urgente ale unităţii. Şi am avut această şansă să particip la misiune”.
Militarii de la Boteni nu ştiau că „misiunea specială” sau „de grad zero”, cum a numit-o colonelul Suciu, era o operaţiune complexă care avea să se încheie cu execuţia soţilor Ceauşescu. De acest moment sângeros îi mai despărţeanu câteva ore.
