Festivalul Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical, Viaţa e frumoasă!, iniţiat de Teatrul Naţional de Operetă " Ion Dacian", unic festival de acest gen din ţara noastră, a ajuns în acest an la a doua ediţie. Reuşind să depăşească toate dificultăţile financiare ale momentului, Festivalul, pus pe picioare de întreprinzătorul său director Răzvan Ioan Dincă, a încercat, şi în unele momente a şi reuşit, să ne facă să uităm marasmul din jur şi să ne iluzionăm, extinzând momentele de încântare pe care ni le-a furnizat asupra ansamblului vieţii noastre. Nepretinzând mai mult decât "o atitudine relaxată şi optimistă asupra vieţii", asociată finalurilor fericite din spectacolele de operetă şi dinamicii muzicii şi dansului specifice genului, Festivalul s-a dorit a fi "o pledoarie pentru zâmbet". Programul lui a fost deosebit de bogat şi de felurit în propueri: spectacole de operetă, de musical şi de dans, recitale de operetă şi de dans, workshop-uri, concerte de muzică uşoară şi de muzică tradiţională din ţările participante la festival, multe lansări de carte şi mese rotunde, dar şi proiecte sociale - artiştii fiind ai Teatrului de Operetă bucureştean, dar şi ai Teatrelor din Budapesta, Sankt Petersburg şi Bratislava. Din mulţimea propunerilor, le-am urmărit cu precădere pe cele de dans sau pe cele în care dansul îşi avea partea sa de contribuţie în configurarea spectacolului.

Festivalul a debutat impetuos, cu opereta Silvia, de Emmerich Kálmán, interpretată de soliştii, corul şi orchestra Teatrului Naţional de Operetă "Ion Dacian", pe care îi vor elogia desigur cronicarii muzicali, dar pe care îi poate felicita şi un cronicar de dans, pentru că, Tina Munteanu, Florin Budnaru, Gabriela Daha şi Cătălin Petrescu, ca să amintim numai de interpreţii rolurilor Silviei, lui Edwin, Stazi şi Boni, au şi dansat remarcabil, ca şi restul ansamblului, onorând în a