- Comentariu - nr. 437 / 11 Decembrie, 2009 Atacurile sovinistilor maghiari indreptate impotriva noastra au degenerat pana acolo, incat primarul udemerist al orasului, devenit celebru pentru maghiarismul sau exacerbat, incalcand legile tarii, nu ne-a lasat sa ne cumparam casa nationalizata in care am locuit timp de 30 de ani in calitate de chiriasi. Fostul proprietar al acestei case nu a revendicat-o, in natura si nici nu a solicitat despagubiri, deoarece, la vremea respectiva, cand a emigrat in Ungaria, el a primit din partea statului o suma de bani considerabila. In cazul casei respective, ne judecam de peste zece ani, purtand un razboi al nervilor in instantele locale si in cele din Bucuresti. Am amintit toate acestea numai ca sa justific prin multitudinea acestor triste realitati ca, pentru patriotismul nostru romanesc, din pacate, a trebuit si trebuie sa suportam si azi o hartuiala de neimaginat si o biciuiala umilitoare. Nu dorinta de a acuza sau de a ma plange, ci numai durerea(!) ma indeamna sa ma intreb de ce, in propria noastra tara, in Romania, fata de care am fost mereu loiali, Soarta ne-a batut atat de crunt, in vazul autoritatilor statului?!... Ca o concluzie finala, fac contemporanilor mei si generatiilor viitoare urmatoarea marturisire: Pentru mine, prietenia si pacea cu poporul roman frate este o cauza personala, o cauza de constiinta, pe care o pazesc cu ingrijorare. Acel respect reciproc si dragostea, care izvorasc la fel, atat din sufletul unui om maghiar cu spirit european, cat si din inima unui om roman cu spirit european. Sunt de acord cu acei istorici de talie internationala, care afirma ca "fiecare natiune este o componenta specifica a acelei scari, pe ale carei trepte rasa umana se inalta catre perfectiune". De aceea, toti avem datoria morala de neevitat, indiferent daca ne adresam unul altuia pe limba lui Petofi sau a lui Eminescu, sa