25 decembrie 1989. După plecarea din cazarma de la Boteni, judeţul Dâmboviţa, cele două elicoptere militare au zburat spre Bucureşti. Fiecare dintre ele avea la bord, alături de echipaje, câte patru paraşutişti.
Elicopterele au aterizat în Ghencea, pe un teren situat în spatele tabelei de marcaj electronice a stadionului Steaua. După o aşteptare de circa 40 de minute, pe drumul ce vine dinspre unitatea militară şi-au făcut apariţia un TAB şi trei autoturisme ARO. Din ele au coborât mai multe personaje care aveau să participe, alături de paraşutişti, la scrierea istoriei.
Când elicopterele au decolat din Ghencea, ele aveau la bord 13 pasageri noi. În PUMA 90 au urcat: generalul Victor Atanasie Stănculescu, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu, locotenentul-major Trifan Matenciuc (aghiotantul lui Stănculescu), maiorul Mugurel Florescu (ofiţer de justiţie) şi colonelul Ion Baiu (operator video).
În celălalt elicopter, PUMA 92, au urcat: judecătorii militari Gică Popa şi Ion Nistor, procurorul militar Dan Voinea, avocaţii Constantin Lucescu şi Nicolae Teodorescu, grefierul Jan Tănase şi medicul militar Liviu Verdeş.
Zborul spre Târgovişte a fost plin de peripeţii. În prealabil, generalul Stănculescu l-a anunţat pe colonelul Kemenici, comandantul Garnizoanei Târgovişte, că în cazarmă vor sosi cinci elicoptere: două pentru transportul „delegaţiei speciale” şi trei pentru asigurarea zborului.
Consemnul stabilit pentru recunoaştere a fost o eşarfă galbenă atârnată de unul dintre elicoptere. Această eşarfă s-a înfăşurat însă după elice, devenind greu vizibilă. Astfel, pasagerii au trecut prin două mari pericole: 1. să fie doborâţi de artileria antiaeriană; 2. să se prăbuşească din cauza blocării elicei.
