Dupa câteva excelente volume de poezie si teorie literara, care l-au propulsat in fruntea Generatiei 80, Alexandru Musina si-a incercat nu de mult norocul si in genul epistolar, pare-se la indemnul prietenilor sai apropiati, Al. Cistelecan si Virgil Podoaba.
Acestia l-au convins sa corespondeze cu ei regulat, pe timpul vacantelor petrecute la tratament in statiunea balneara de la Olanesti, "scrisorile" fiind publicate apoi in binecunoscutul serial din revista "Vatra". Adunându-le finalmente in cartea cu titlul "Scrisorile unui geniu balnear", Musina pare sa fi dat in sfârsit, in registru epistolar (gen "minor", zice-se) opera sa majora, adica cea mai conforma cu formula spiritului sau.
Intr-adevar, in scrisorile adresate celor doi prieteni Musina izbuteste un tur de forta absolut formidabil, atingând in treacat, in pagini de mare subtilitate eseistica, toate problemele care-i solicita spiritul la un moment sau altul al zilei, in functie de dispozitie sau de personalitatea "adresantului", fara nici un plan prealabil si fara sistema.
Autorul isi explica aplombul epistolar printr-un foarte subtil mobil psihologic, care nu are nici o legatura cu nevoia de comunicare (cei doi amici nu-i raspund niciodata la scrisori): "Iata, in loc sa trec la treaba, iti explic pe zeci de pagini de ce nu pot sa fac ceea ce ar trebui sa fac. Gasind zeci de vinovati: contextul, educatia, regimul, modelul de filosof român etc. Ajuns aici descopar - cu stupoare - ca sunt exact ca si prietenii, rudele, cunostintele mele care, când le propui sa faceti (impreuna) ceva, iti explica: ca nu se poate, de ce nu se poate. Si depun in asta o energie, o subtilitate, dovedesc o tenacitate cu care - impreuna - de mult ati fi realizat ce le-ai propus".
E vorba, asadar, de o pura conventie, se pare suficient de motivanta pentru a-l inghonti la scris pe ardeleanul cel istet ca
