Patru ani, Călin Popescu Tăriceanu a condus Guvernul României. Şi-a condus bine şi propria afacere, averea dublându- i-se. Patru ani în care Traian Băsescu a măturat cu el pe jos sau l-a folosit ca sac de box. Incapabil, traficant de influenţă, protector al mafioţilor, prăduitor al patrimoniului public şi distribuitor de bani şi funcţii pentru propria clientelă – n-a fost defect politic sau găleată de lături pe care preşedintele şi anturajul său să nu le reverse asupra premierului. Mai ales în 2007-2008, după ce, în revanşă, Tăriceanu a scos PD-L din guvern. Şi mai cu seamă după alegerile parlamentare din 2008, când fostul premier a fost acuzat că a prăduit electoral ţara de 3 miliarde de euro, ba a lăsat şi un deficit de 5,2 miliarde de euro. Ceea ce ar fi făcut ca Guvernul Boc să nu poată rezista crizei. Ca preşedinte de partid, Tăriceanu a trecut şi prin tentativa nereuşită a PD-L de a absorbi PNL, dar a înghiţit şi hapul ruperii aripii Stolojan.
Reales şi validat fiind Băsescu, însă, Tăriceanu, după ce s-a şamponat bine, pare-se că e gata să uite umilinţele şi să sară în barca acestuia, rupând PNL-ul pe care nu suportă să-l vadă condus de Antonescu. Unele guri rele zic că e şantajat, altele că i s-a propus să fie premier. Fireşte, s-ar sacrifica în interesul naţional... Nu ştiu, poate cariera sa de tinereţe, aceea de manechin la Apaca, a lăsat urme, i-a dat o a doua natură şi Tăriceanu pare dispus să apară pe podium în orice costum îl îmbracă un croitor. Dar trece prea uşor de la frac la slip. Mai ales că a cam făcut burtă.
