M-a stârnit colegul Mihai Dinu, care inventaria de curând cinci albume pentru începutul anului. Dacă textele seamănă, e din cauză că lui i-a venit întâi ideea (mulţam pentru ponturi, apropo, md!). Şi, recunosc, am trişat puţin – patru albume şi unul cu DVD încorporat. Aşadar:
1. Pe 4 ianuarie, la ţanc pentru cel dintâi drum spre slujbă din 2010, coloana sonoră a unui film pe care nu l-am văzut, „The road”, dar pe care îl recomandă zdravăn cartea după care e făcut. „Drumul” lui Cormac McCarthy a apărut anul ăsta în româneşte. Merită. Muzica, din câte am putut auzi în locuri neautorizate, e aspră, esenţializată, fără de milă. Să nu uit, că e foarte important: e muzică de Nick Cave şi de Warren Ellis (pe Cave l-aţi auzit – cei atenţi l-au şi zărit!- în „Asasinarea lui Jesse James…”).
2. “Heaven can wait” e primul single de pe viitorul album al Charlottei Gainsbourg. S-aştepte raiul cât are poftă, pe mine mă furnică de prea multă vreme. Albumul “IRM” iese tot pe la începutul lui ianuarie. E produs de Beck, ceea ce ar trebui să mă liniştească. Dar când o pui laolaltă pe Mme Gainsbourg cu un frondeur dadaist american, inima, biata, începe să hurducăie. Îmi trece dacă mă uit la clipul “Heaven can wait”, pe care ai jura că l-a făcut Magritte.
3. Pe 11 ianuarie, “Contra”. Vampire Weekend or fi devenit superstiţioşi: şi-au lansat primul album în ianuarie 2008 şi toată lumea i-a pupat pe frunte (murăturile blazate pentru care cuvântul pop e o înjurătură nu se pun la socoteală). Dar ce te faci când pe primul album te-ai jucat, câteodată pe parcursul unui singur cântec, de-a Paul Simon şi Peter Gabriel? Sunt şi eu foarte curios.
4. „Heligoland”! Avem şi numele, avem şi data lansării. Despre Massive Attack am scris deja aici (http://voxpublica.realitatea.net/popcult/massive-attack-un-atac-mai-mititel-7936.html), albumul ar trebui să apară
