S-a îndrăgostit de artele plastice de copil şi a devenit dependent de pasiunea lui. După Revoluţie, s-a hotărât să împărtăşescă o parte din fiinţa sa de artist elevilor de liceu.
Talentul braşoveanului a fost remarcat de profesorii săi încă din gimnaziu. Dascălii i-au recomandat lui Corneliu Mihai să se orienteze către Liceul de Arte Plastice. „Am ascultat acel sfat, iar odată ajuns în liceu, am fost virusat. Aşa se explică de ce nu am mai putut renunţa mai târziu", mărturiseşte artistul.
A fugit de arta tradiţională
Corneliu Mihai consideră că definirea sa ca artist a venit mai târziu. Îşi aminteşte că în liceu se descurca bine la toate materiile care ţineau de arte vizuale. „Profesorul de sculptură voia să mă facă sculptor, profesoara de grafică voia să mă atragă de partea aceasta.
Pe undeva însă, eu doream să mă îndepărtez de genul de lucrare care nu spune nimic despre autorul ei. Spre exemplu, tot timpul am încercat să evit zona de culoare tradiţională", recunoaşte braşoveanul.
Începând cu anul 1978, Corneliu Mihai a participat cu lucrările sale la zeci de expoziţii din ţară şi din străinătate. În tot acest timp, artistul a abordat mai multe forme de creaţie. Maturitatea a fost cea care i-a influenţat decisiv stilul.
„Cam din anul 2000 am început să lucrez cu un suport mai special şi am căpătat o preţuire aproape obsesivă a materialului, indiferent că e vorba de tablă, metal sau hârtie. Ceea ce fac sunt, de fapt, obiecte, curăţate de anecdotic, aproape conceptuale", apreciază braşoveanul.
Corneliu Mihai îşi găseşte subiectul lucrărilor sale în lucrurile simple. Bărbatul mărturiseşte că poate fi inspirat de ziduri, colţuri sau porţiuni de încăpere. Ideile sunt transformate apoi în obiecte care grăiesc singure. „Sunt fragmente de cotidian nespectaculos. Eu văd interesante lucrurile despre care alţii refuză să conceapă", spun