Observ un fapt care mă incântă: poezia se scutură de populismul ieftin, care ar fi dus-o la concurenţă cu divertismentul, şi caută publicul adevărat. Publicul adevărat de poezie este mic, nu foarte mic, dar e un public de calitate. Care citeşte, aude poezie pentru incarcatura poetică a textului şi nu pentru factori exteriori ei.

Se acreditase ideea că lângă poezie trebuie să mai adaugi ceva - Puşi Dinulescu propunea, ironic, la un moment dat, o lansare de carte cu striptease - ca să dea lumea năvală. Si ce să faci cu publicul venit pentru evenimentul creat, croit să vadă, să audă, să reţină numai ce-l interesează, adică divertismentul? Cum ce să faci cu el? Te lauzi că la manifestarea aia a venit lume multă! Atât şi nimic mai mult.

In Aula Bibliotecii Universitare din Iaşi, şi anul trecut, şi anul acesta a fost public. Nu puţin şi de calitate. Foarte elegantele reviste de poezie (dau exemplu aici doar "Poesis") au şi ele cititori constanţi, fideli şi degustători de artă. Semnul imbucurător este că poeţii -aşa cum i-am simţit in manifestări, in recitaluri, dar şi din cele spuse de ei in discuţii sau la şuete - nu mai resimt acea frustrare incercată cu ceva timp in urmă. Stabilizarea unui public, ivit din cernerea cu o sită deasă a preferinţelor, gusturilor, culturii, nevoii lui de poezie, le-a creat o binecuvântată stare de confort: nu se mai simt singuri in demersul lor.

Imi voi susţine afirmaţiile de mai sus prezentând, pe de o parte, aici, o revistă de poezie, iar data viitoare va voi vorbi despre intalniri poetice admirabile care au făcut săli pline şi la care peozia s-a ascultat intr-o linişte călduroasă.

La Festivalul de la Iaşi, intitulat "Petrecere cu poezie, prieteni şi… trufe de ciocolată" a fost lansată revista "Academia de Poezie", eveniment repetat la Târgul de Carte "Gaudeamus", de data aceasta şi intr-un format de lux, in