Barieră în calea germenilor, amigdalele pot deveni, uneori, surse de infecţie şi de disconfort. Extirparea lor este o măsură extremă, cu indicaţii specifice.

Amigdalele au rolul de a opri diseminarea în organism a infecţiilor cu poartă de intrare respiratorie, prin producerea de leucocite şi de anticorpi, responsabili de apărare.

Inflamaţiile amigdalelor sunt frecvente, apar mai ales în copilărie şi fac bine organismului, deoarece cresc imunitatea. În trecut, amigdalectomia (scoaterea amigdalelor) era văzută ca o metodă de prevenire a acestor infecţii şi se recomanda frecvent.

Descoperirile privind rolul amigdalelor în apărarea organismului au dus la reconsiderarea acestei abordări. Decizia de extirpare a amigdalelor este luată doar atunci când acestea produc un disconfort major pacientului sau când devin o sursă de infecţie pentru organism.

Inflamarea repetată creează disconfort

Inflamaţia amigdalelor poate fi cauzată de bacterii (mai ales de streptococul beta hemolitic de grup A), de virusuri şi, mult mai rar, de fungi sau de paraziţi. Constituie indicaţie de amigdalectomie un număr de peste 7 episoade de boală în cursul unui an, 5 infecţii anual în 2 ani consecutivi sau 3 infecţii, timp de 3 ani consecutivi, în condiţiile în care amigdalitele au fost diagnosticate şi tratate corect. Medicii au păreri diferite în ceea ce priveşte numărul maxim de infecţii.

Infecţia cronică se poate disemina

Amigdalita care persistă mai mult de şase luni, în ciuda tratamentului corect administrat, şi care este confirmată de teste de laborator impune intervenţia chirurgicală. Inflamaţia cronică poate duce la complicaţii de tipul reumatismului articular acut, cu semne de afectare cardiacă, articulară şi renală, dar şi la probleme de respiraţie, cum este sforăitul.

Complicaţiile pot fi locale sau generale

Reumatismul articular acut e