- Istoric - nr. 437 / 11 Decembrie, 2009 Agitatie mare in Ardeal. Pentru romani, a ajuns cutitul la os. Cele doua Adunari de la Blaj au sunat desteptarea. Macelul de la Mihalt n-a avut efectul sperat de unguri: intimidarea romanilor si trecerea lor in turma, in familia de la poalele "muntelui"... Gellerth! Ungurii vor ca Ardealul sa nu mai fie independent. Dieta de la Cluj a votat pentru a fi "inghitit" de Ungaria. Romanii o tin pe-a lor: raman credinciosi Vienei. Si cum n-au dezlegarea Imparatului, ei nu recunosc Budapesta! Iar Budapesta, turba. E mereu cu gandul la Ungaria Mare, in vreme ce romanii ardeleni tanjesc dupa vremea cand Mihai Viteazul trasase granitele adevarate ale Romaniei. Iar "inghitirea" Ardealului Mare de catre micuta Ungarie a vrut sa aduca reguli nedigerabile. O minoritate impunea regulile pentru zece milioane de nemaghiari! Si o facea sub un juramant de lupta pana la moarte "pentru neatarnarea natiei maghiare"! Luna, comuna de pe Aries, cu vreo 1.500 de suflete, isi pregatea, de fapt, in zilele acelea din toamna anului 1848, hainele demnitatii, fara a se lasa ingenuncheata de salbaticia manifestata de armata ungaro-secuiasca. O oaste prea mica pentru potolirea atat de gravelor probleme iscate intr-o Transilvanie bolnava de nesupunere la jugul unguresc, croit cu o asprime ucigatoare. 5 septembrie 1848. S-a aflat ca despotul ultrasovin Kossuth, cu mintea-i incarcata de programe utopice ("Stat unitar ungar, creat prin deznationalizarea - la rigoare, fortata - a romanilor, slovacilor, croatilor etc."), a dispus instituirea unui nou sistem de recrutare, pentru o oaste ce trebuia sa numere inca 200.000 de soldati. Iar ei, romanii, se opuneau cu indarjire. Ei nici nu recunosteau "uniunea", iar slujirea armatei unguresti, cu atat mai putin! O "uniune" facuta peste vointa romanilor, populatia majoritara a Transilvaniei, dar si a sasilor, a sarbilor,