Într-o frecvenţă ciclică, rasa umană este lovită de epidemii. Un episod dramatic din istoria omenirii este prezentat în documentarul „Moartea neagră”.

Oamenii s-au confruntat din cele mai vechi timpuri cu boli care, periodic, i-au decimat. Un episod negru în istoria scrisă a omenirii a fost epidemia de ciumă din secolul al XIV-lea. Un dezastru uman fără precedent, de proporţii înfricoşătoare, din cauza căruia, în trei ani, a pierit peste o treime din populaţia Europei.

Documentarul urmăreşte răspândirea bolii şi implicaţiile pe care le-a avut aceasta în Europa Evului Mediu, bazându-se pe cercetările unor istorici emi nenţi şi luând în considerare aspecte ca religia, medicina, superstiţiile, legăturile sociale.

Ucigaşul invizibil

Cauzată de o bacterie numită Yersinia Pestis, „Moartea Neagră” s-a răspândit în Europa după anul 1347. În luna octombrie a acelui an, 12 corăbii italiene se întorceau din Asia, debarcând în portul sicilian Messina. Echipajul şi călătorii au ajuns la destinaţie într-o stare deplorabilă: unii slăbiţi, unii morţi, alţii în agonie. Pe lângă oamenii suferinzi, vasele au adus cu ele şi cohorte de rozătoare infestate cu un virus ucigător.

În port, şobolanii „călători” s-au împrăştiat printre cei de pe uscat, îmbolnăvindu- i şi pe aceştia. Când rozătoarele au început să piară din cauza bolii, puricii, vinovaţi de răspândirea ciumei, au căutat altă sursă de sânge, în cazul acesta oamenii.

Haos şi teroare

Deoarece nu se cunoştea cauza reală a maladiei, bolnavii erau în imposibilitatea de a se trata. Medicii utilizau cele mai ciudate metode de vindecare. Depăşiţi de situaţie, mulţi dintre ei considerau epidemia o pedeapsă divină. Faptul că nu se cunoştea originea bolii o făcea şi mai misterioasă şi mai de temut.

Peste tot, apariţia bruscă a simptomel