Elevii unei clase de liceu bucurestean credeau pana mai ieri ca poetii, toti poetii de pe Pamant, au murit inainte ca ei sa se nasca, asadar nu mai exista poeti vii, pe care sa-i poata vedea, auzi, pipai. Ei cunosc poezia exclusiv din manualele scolare, care se opresc la Nichita Stanescu si Marin Sorescu, rareori indraznind sa mearga pana la Mircea Cartarescu si la poetii optzecisti, iar atunci cand sfiosii nouazecisti ajung si ei sa palpaie din vreo fila, anul scolar e pe terminate si prin poezia lor se trece ca trenul printr-o gara pustie.
Am constatat asta luand parte, in cadrul catorva proiecte, la lecturi organizate in diferite institutii de invatamant, dar si in teatre, sedii de banci, muzee, baruri, cluburi, cafenele.
Cel mai recent proiect ii are drept initiatori pe Un Cristian si revista "Observator Cultural", tinta lui principala fiind elevii de liceu.
Un grup de poeti, intre care Daniel Banulescu, Dumitru Badita, Teodor Duna, Adela Greceanu, Doina Ioanid, Carmen Musat, Oana Catalina Ninu, Cosmin Perta, Elena Vladareanu si subsemnatul, a colindat (si o va mai face) in ultimele doua luni pe la Colegiul National "Sfantul Sava", Colegiul National "Mihai Viteazul", Liceul Teoretic "Ion Neculce", Liceul "Nichita Stanescu". Dupa lecturi, asta a fost marea revelatie a elevilor: ca exista poeti in viata si ca poezia lor le place la fel de mult ca a poetilor intalniti de ei in manualele de literatura romana. Iar din clipa in care au aflat asta, unii au avut curajul sa marturiseasca faptul ca scriu si ei, numai ca nu stiu cui sa se adreseze pentru a fi luati in seama, evaluati, publicati. (Am trecut si eu in tinerete prin acest gol al lipsei de comunicare si l-am umplut abia dupa ce am venit la Bucuresti. Poezia este o valoare urbana, putini sunt cei care o recepteaza in alta parte decat la oras.)
Erau atat de exaltati la ideea ca
