Pătrunjelul şi leuşteanul ca personaje
Rar se mai scriu fabule. De ce? Probabil pentru că ne-am pierdut candoarea. Cei care totuşi mai încearcă să relanseze genul (altfel decât parodiindu-l) se expun ironiilor.
Un fabulist de şcoală nouă este Costel Pricopie. Autor al unui volum de "fabule prefăcute", Neliniştea florilor de nuc, el (crede că) satirizează moravurile contemporanilor. Nu o face cu umor, ci cu dezgust prozaic. "Fabulele" sale sunt lipsite de graţie stilistică, adică tocmai de ceea ce ne încântă la Grigore Alexandrescu, La Fontaine sau Krîlov.
"Fabulistul" nostru nu valorifică trăsăturile morale aparente ale vieţuitoarelor (viclenia vulpii, naivitatea corbului etc.); pur şi simplu le dă oamenilor câte un nume de cod, care poate fi unul de animal, dar şi unul de plantă (preferinţă oarecum nouă în istoria genului). El nu face decât să se complice inutil, scriind "leuştean" în loc de "Popescu" şi "pătrunjel" în loc de "Ionescu". Din acest efort de falsă cifrare rezultă istorisiri întortocheate şi anoste:
,,- Pătrunjele, degeaba te zbaţi. Nu te pricepi să înhami un armăsar ca mine. Dar să ne trezim puţin.
- Precum spui, leuştene. Prietene, să-i dai o mână de ajutor mărarului!
- Ce-mi este dat să aud! Eu îl sprijin pe cartof. Este la doi paşi de aici.
- Ştiu, leuştene!
- Atunci, pătrunjele?
- Atunci să-l aduni de pe drumuri pe blândul şi încrezătorul nostru cartof! Şi să te întinzi tu peste straturile lui!
- Ha, ha. Visuri de zarzavat smintit are mărarul. Şi nebuni sunt şi cei care se căznesc să-l creadă întreg la minte! Se va prăpădi de râs cartoful meu drag când va afla cu ce urzeli umblă sărmanul şi rătăcitorul pătrunjel. Ha, ha."
Sute de asemenea scene, avându-i ca protagonişti pe reprezentanţii florei şi faunei, su
