…pentru ca merita. Dar numai daca aveti o batista. Redau mai jos doar doua fragmente, pentru deschiderea apetitului.

“– Ai o batistă, mă-ntreba mama în fiecare dimineaţă la poarta casei, înainte să ies în stradă. N-aveam. Şi pentru că n-o aveam la mine, mă întorceam iar în cameră şi-mi luam una. Dimineaţa n-aveam niciodată batista la mine, fiindcă în fiecare dimineaţă aşteptam această întrebare a ei. Batista era semnul că dimineaţa mama mă ocroteşte. În ceasurile şi treburile cotidiene de mai târziu eram pe cont propriu. Întrebarea ai o batistă era o tandreţe indirectă. Una directă ar fi fost jenantă, aşa ceva nu exista printre ţărani. Iubirea se deghiza în întrebare. Doar aşa putea fi rostită sec, pe ton poruncitor, ca şi cum s-ar fi referit la o manevră curentă din procesul muncii.

Deşi vorbesc româneşte de decenii, în discuţia cu Oskar Pastior am remarcat atunci pentru prima oară că pe româneşte se spune batistă. Şi din nou această limbă românească senzitivă ce-şi împlântă cuvintele cu o simplitate imperativă de-a dreptul în inima lucrurilor. Materialul se declară fără ocoliş drept obiectul finit, drept batistă – ca şi cum toate batistele ar fi oricând şi oriunde în lume din această pânză fină de batist.

Oskar Pastior a păstrat acea batistă în valiză ca pe o relicvă primită de la o mamă dublă cu un dublu fiu. Luând-o apoi cu el acasă, după cei cinci ani de lagăr de muncă. Asta deoarece batista lui albă însemna speranţă şi spaimă. Iar când omul lasă din mână speranţa şi spaima, el moare.

Textul integral il puteti citi pe site-ul Cotidianului. Sa nu mai ziceti ca acest Cotidian-pe-stil-nou nu are si initiative laudabile:

http://www.cotidianul.ro/herta_m_ller_la_primirea_premiului_nobel_orice_cuvant_stie_ceva_despre_cercul_dracesc-105317.html

Repet: Aveti o batista?

UPDATE: Aflu de la Ovidiu Simonca un fapt deranjant – Cotidia