La sfârsitul lunii februarie am avut toti prilejul sa vedem lungul sirop cinematografic (impresionant, ce-i drept, din punct de vedere vizual) care il plimba pe Benjamin Button, nou-nascutul in vârsta de optzeci de ani, spre capatul vietii lui, la care bebelusul fara amintiri se afla in pragul mortii de batrânete. S-a vorbit atunci despre numeroasele nominalizari la Oscar ale filmului Strania poveste a lui Benjamin Button/ The Curious Case of Benjamin Button (materializate in putine statuete, insa), s-au facut speculatii despre chimia dintre protagonisti (deloc atât de reusita cum s-a trâmbitat in materialele de promovare a filmului), dar s-a vorbit si despre un proiect in lucru pe atunci, care ar fi depasit calitativ filmul lui David Fincher. Era vorba tocmai despre acest proaspat intrat pe ecranele noastre Sotia calatorului in timp / The Time Traveler's Wife, cu Rachel McAdams si Eric Bana. Paralela intre cele doua filme este evidenta. Henry DeTamble, personajul principal, este, si el, bolnav de o cronoafectiune, asa ca ii este sortit sa umble de colo-colo prin timp, nestiind niciodata când va urma momentul dematerializarii si care va fi locul revenirii sale. Din pacate, pe parcursul celor aproape doua ore ale sale, filmul nu ne lamureste ce ar fi putut declansa asemenea afectiune, in ce locuri ajunge personajul atunci când nu se afla in fata ochilor spectatorului (adica in timpul si spatiul naratiunii principale), cât stie si cât nu despre destinul sau, de ce revine mereu gol, fiind nevoit, din acest motiv, sa sterpeleasca haine de pe unde se nimereste etc. In locul acestor minime clarificari, filmul regizorului Robert Schwentke (Flightplan), care ecranizeaza best-seller-ul omonim al lui Audrey Niffenegger, se multumeste sa apese exclusiv pedala romantica a povestii. El ilustreaza constiincios idila absolut neconventionala dintre acest ratacitor Henry si iubi