A aparut, in sfarsit, in traducere romaneasca*), la Editura Polirom, o carte celebra pentru care autorul ei a primit Premiul Nobel pentru Literatura, pe anul 1988, dar care a fost interzisa in tarile arabe timp de 50 de ani! E vorba de "Baietii de pe strada noastra", de Naghib Mahfuz.
La un asemenea titlu te-ai astepta la un roman cu adolescenti, cu probleme ale tinerilor, droguri, betii, eventual curse de masini, iubiri sfasiate si altele. Cartea surprinde insa si prin tema, si prin constructie si s-a spus despre ea pe buna dreptate ca este un roman mare. Naghib Mahfuz (1911-2006) a fost unul dintre cei mai mari scriitori egipteni, a publicat zeci de romane, peste 350 de nuvele si 25 de scenarii de film. Este singurul scriitor de limba araba care a primit Premiul Nobel.
"Baietii de pe strada noastra" a fost publicat in 1959, dar indata a fost interzis in aproape toate tarile arabe sub acuzatia de blasfemie (se intampla, prin urmare, cu mult inaintea cartilor lui Salman Rushdie) Cartea este o parabola a marilor momente pe care le-a parcurs credinta umana, cu trimiteri destul de stravezii la Vechiul si Noul Testatment si la Coran. Dar nu e tot, pentru ca se suprapun referiri la mai toate regimurile opresive ale Egiptului - si, de fapt, ale mai tuturor tarilor. Romanul incepe cu alungarea din Paradisul construit de Al_Gabalawi a fiilor care ajung sa comita pacatul originar si care isi transmit din generatie in generatie pacatele, in timp ce isi construiesc case in apropierea casei cu ziduri trainice si inalte, in spatele carora se intindeau racoarea si frumusetea unor mari gradini. Iar casele urmasilor lui Al_Gabalawi, ridicate in praf si soare, ajung sa formeze in timp o strada, un cartier care ia numele stramosului si si-l pastreaza prin generatii, sub stapaniri diverse, fiecare dintre acestea alegandu-si alt conducator, fiecare sustinand ca e c
