Primele linii de tramvai cu cai in Europa au fost infiintate la Paris (1854), fiind urmate de cele din Anglia (1860). Sinele, inventate de Benjamin Qutram, au fost ingropate in pavajul strazilor.
Consilierii Primariei Bucuresti au agreat noul mijloc de locomotie, primarul de atunci autorizându-l pe Harry Hubert de Marvee Slade (3/15 iulie 1871) sa construiasca drumuri de fier americane.
Prima linie care a intrat in exploatare a fost Gara de Nord - Obor (1872). Abia la 1 iunie 1873, prin intermediul unui Decret Regal, Harry Slade a fost autorizat "de a face tramvaie (…) intrebuintându-se pentru acestea cai, nu si locomotive". Slade putea sa-si transfere concesiunea obtinuta unei alte persoane, mentionându-se ca nu avea drept de monopol. Lucra pe cheltuiala sa, urmând sa se inteleaga cu proprietarii terenurilor pe unde voia sa amenajeze linia. Sinele pe care urma sa le realizeze trebuiau prevazute intr-un plan, unde se mentiona si termenul-limita de finalizare a acestora. Daca nu respecta data-limita, antreprenorul pierdea dreptul de executare a lucrarii in favoarea unei alte companii. Pentru a-l determina sa respecte termenul de finalizare, Primaria i-a acordat o scutire de la plata taxelor pentru o perioada de cinci ani.
O alta linie de tramvai a unit Piata Sf. Gheorghe cu Gara Filaret, compania care a realizat lucrarea obligându-se sa intretina pavajele intre sine si la o distanta de 0,50 m de acestea.
Bucurestenii au fost surprinsi de noul mijloc de transport, gospodinele lasându-si ciorba pe foc pentru a vedea vehiculul numit "Traivan", "Trangavan" sau "Treanca-Fleanca". Multi dintre trecatori isi puneau dopuri de vata in urechi pentru a scapa de zgomotul produs de tramvaie.
Spectacolul oferit de pasagerii tramvaielor cu cai a ramas intiparit si in memoria contemporanilor: "Pe cele doua lavite de-a lungul peretilor, calatorii stateau
