Profesoara de religie de la Liceul Teoretic Henri Coandă a învăţat multe despre cei din jur de pe vremea când a lucrat ca asistent social şi din continua activitate de voluntariat.

Cuvintele „La îngeri se ajunge ajutându-i pe alţii să urce“ le-a adunat într-un crez şi are grijă să şi-l mărturisească atât de des încât să nu îl poată da vreo clipă uitării. Claudia Ivaşcu este unul dintre profesorii pe care îi aştepţi să intre în clasă, eşti curios mereu să auzi ce are de spus, şi asta pentru că îţi aminteşte de Domnu’ Trandafir din naraţiunea lui Sadoveanu. „Nu aveam o profesie preferată când eram copil, dar acum, adult fiind, nu mă văd preferând altă profesie decât cea pe care o am. Consider că predau cea mai frumoasă materie din lume, religia, singura care vorbeşte despre cineva şi nu despre ceva: adică despre omul din fiecare dintre noi“, spune profesoara.

Primul loc de muncă, lecţie pe viaţă

Imediat după absolvirea facultăţii de la Craiova, se angaja pentru prima dată în viaţă într-unul din cele mai dure domenii, cel al protecţiei sociale, atât de dur, încât atunci când i-a pus punct şi-a promis că nu se va mai întoarce nicicând. Era asistent social la Fundaţia Româno-Britanică pentru Copiii Orfani şi Abandonaţi, „The Seashores Trust“. Se ocupa de tineri ajunşi la vârsta majoratului, pe care trebuie să îi ajute să se integreze în societate. „Cenzura emoţională era prea mare şi extrem de dificil să găsesc acei colaboratori deschişi, care să fi vrut să le ofere locuri de muncă unor oameni care practic nu aveau nicio calificare“, îşi aminteşte Claudia. Nu s-a putut ţine de promisiune, pentru că şi-a dat seama că nu vrea să îngroaşe rândurile celor care nu se implică niciodată în nimic.