I-au spus Iris căţeluşei pe care au găsit-o, la sfârşitul lui septembrie, în adăpostul canin de la Făcăi, într-o baltă de apă şi urină, cu ochii atârnându-i în afara orbitelor. Medicii veterinari au curăţat-o şi i-au cusut ochii. De curând, animalul bătut cu cruzime în cap a ajuns în Olanda, adoptat de o familie.

Stă cuminte, un pic adusă, în formă de covrig. Botul lunguieţ, ca al unui câine de vânătoare, se odihneşte pe membrele din faţă. Petele cafenii sunt împrăştiate pe blana neagră, cu păr mărunt şi scurt. Unele sunt aruncate deasupra ochilor, care, de la distanţă, pare că stau închişi. Dar nu-i aşa. Sunt doar cusuţi, de la un capăt la altul, aşa încât nici un firicel de lumină să nu se strecoare în locul întunecat, scobit şi golit de cei doi globi. De când nu mai vede, e numai frică. Stă acolo unde o aşezi, de teamă să nu deranjeze pe cineva care s-ar putea înfuria şi i-ar face şi mai rău decât îi este, decât i-au făcut alţii. Aşa, mai bine stă nemişcată...

Povestea unui câine fără adăpost

Iris a rămas fără vedere într-o zi de septembrie. Oamenii de la asociaţiile de protecţia animalelor au găsit-o în... „adăpostul“ de la Făcăi, într-o boxă plină cu apă, fecale şi urină, cu ochii atârnându-i din orbite şi sângele picurându-i din cele două cavităţi, ghemuită într-un colţ, după ce fusese udată cu furtunul de paznicul amplasamentului. Gazeta de Sud a scris atunci despre cruzimea omului dotat cu raţiune şi discernământ, pentru care singura soluţie a fost ranga (http://www.gds.ro/Actualitate/2009-10-01/I-au+scos+ochii!). Tratată în cabinetul veterinar al dr. Aurelian şi Petrişor Ştefan, Iris trăieşte. La aproximativ două luni de când a fost orbită, a fost adoptată de o familie din Olanda.

O lună de pregătiri

30 de zile au muncit cei implicaţi în povestea căţeluşei fără ochi pentru a obţine toate actele şi pentr