"Salonul Kitty"
Dupa cum s-a vazut, prostituatele au fost nu de rare ori folosite ca agente, iar bordelurile au fost adesea "centre de spionaj".
Un caz tipic este acela al asa-numitului "Salon Kitty", dupa numele conducatoarei ("madamei") acestei "institutii", Kitty Schmidt. Era vorba de un "bordel de inalta clasa", aflat in Berlin, ai carui "clienti" se recoltau dintre demnitarii germani si diplomatii straini de la care se spera ca, "in bratele placerii", sa faca destainuiri importante, deci sa furnizeze involuntar informatii pretioase pentru securitatea Reich-ului. Ideea ii apartinuse lui Reinhard Heydrich, dar cel care a exploatat-o cu succes pe perioada razboiului a fost conducatorul spionajului german, Walter Schellenberg. De "organizarea tehnica" s-a ocupat Naujocks, ofiterul aflat in spatele inscenarii de la granita germano-poloneza care a dus la declansarea celui de-al Doilea Razboi Mindial, la 1 septembrie 1939.
In ceea ce o priveste pe Kitty Schmidt, ea a fost obligata sa colaboreze dupa ce a fost surprinsa, in 1939, atunci cand se pregatea sa fuga in Anglia, unde depusese bani in conturi. "Pensionarele" fusesera recrutate dintre prostituatele de lux si convinse sa lucreze sub amenintarea de a fi trimise altfel in lagar pentru "delicte de morala". Au fost supuse la instructaj si la indoctrinare ideologica.
Bordelul a fost utilat cu "tehnica de varf", in primul rand microfoane instalate in fiecare camera. Clientii primeau cate un "nume de cod" si erau monitorizati cu minutiozitate. Printre ei s-a aflat insusi ministrul de Externe al Italiei aliate, Galeazzo Ciano, ale carui opinii negative despre Hitler erau deja cunoscute. Altul a fost unul dintre cei mai importanti generali SS, Sepp Dietrich. Insisi Goebels si Heydrich "inspectau" din cand in cand institutia.
Serviciul de informatii britanic a reusit sa obtina unele informatii "din
