Credinta greaca din epoca tarzie intr-o ordine cosmica deplin unificata pare sa fie originea doctrinei plotiniene despre Nous. In acelasi timp, necesitatea ca lumea ca intreg organic sa fie patrunsa de razele Unu-lui, face posibila conceptualizarea unui mediu propice.
Acest mediu va fi in "Enneade" Nous-ul. Este primul nivel al emanatiei dinspre Unu. Legatura dintre Unu si Nous pare sa fie cel mai important si in acelasi timp cel mai sensibil punct al sistemului plotinian.
Traditia medio-platonismului facuse din Nous "zeul secund", insa la Plotin acesta devine o entitate fara indoiala mult mai complexa si mai importanta in tabloul general al universului inteligibil. Potrivit metaforei in al carei centru sta notiunea de "eklampsis", Nous-ul este o iluminare a Unu-lui, un flux dinspre acesta. In acelasi timp este samanta ce contine in potenta toate lucrurile, este acel "logos spermatikos", comun traditiilor stoice si medio-platonice din Alexandria Egiptului. Este stadiul cel mai inalt al intelectului uman, locul ultim pana la care se poate ridica mintea umana, dar si spatiul noetic ce ofera contemplatia Unu-lui fara vreo alta mediere.
Nous-ul contine arhetipurile tuturor lucrurilor din universul vizibil. Acest fapt are impact in dezvoltarea teoriei, la Plotin, ca materia (hyle), nu este rea in sine.
Prin urmare se degaja trei aspecte ale Nous-ului, definitorii pentru ceea ce inseamna acesta la Plotin. Nous exista ca emanatie, ca inteligenta si ca univers. In ceea ce priveste emanatia, poate fi facuta o legatura intre aceasta si sensurile date de gnosticism, curent de gandire religioasa contemporan lui Plotin, ceea ce nu inseamna insa nici pe departe ca aceasta legatura de idei reprezinta un compromis facut de Plotin doctrinelor gnostice. Gnosticii nu exprimau prin doctrinele emanatiei o procesiune a erosului fiintei absolut transcendente,