Irina are planuri: să facă şcoala de şoferi, să cumpere o maşină de spălat vase, un apartament şi să devină mamă. S-ar sinucide o astfel de femeie? Aceasta e întrebarea în jurul căreia se ţese acţiunea din „Cealaltă Irina”.

În „Cealaltă Irina”, lungmetrajul de debut al lui Andrei Gruzsniczki, viaţa lui Aurel (Andi Vasluianu), paznic într-un mall bucureştean, se scurge monoton între turele de noapte şi reprizele de somn într-un apartament modest, de închiriat. Singura parte luminoasă a existenţei lui este soţia sa, Irina (Simona Popescu).

O moarte suspectă

În ciuda reticenţelor soţului, Irina decide să-şi încerce norocul în Egipt. După o scurtă vizită în acea ţară, Irina se întoarce acasă într-un sicriu sigilat din zinc. Disperat, soţul se zbate în mrejele nesfârşite ale birocraţiei pentru a afla ce s-a întâmplat. El refuză să-şi asume rezultatul anchetei autorităţilor egiptene care au clasat dosarul: sinucidere.

Aurel face tot posibilul pentru ca nimic să nu păteze imaginea soţiei iubite. Nici răceala pe care Irina o afişa, nici fotografia incriminatoare cu un alt bărbat, nici sarcina nu sunt suficiente dovezi care să-l convingă pe protagonist de infidelitatea partenerei. Aurel preferă mai degrabă să creadă că Irina lui nu este cea din sicriu.

Anchetă dificilă

Într-o atmosferă apăsătoare, ce aminteşte de „Moartea domnului Lăzărescu”, poate şi din pricina imaginii mult prea întunecate, urmărim cu sufletul la gură anchetarea cazului.

Pelicula este însă un fals film poliţist. „‹‹Cealaltă Irina›› vorbeşte despre indiferenţă şi lipsă de compasiune, într-o societate care evoluează între băşcălia tradiţională şi o nou găsită apetenţă pentru pragmatism şi însingurare. Ca şi cum individualismul, care preia şi rescrie cumva legăturile tradiţionale dintre oameni, ar fi soluţia adaptării