Căpitanul Alfredo Astiz, zis şi „Îngerul blond al morţii“, a fost inculpat, alături de alţi 16 foşti poliţişti şi militari, pentru crime împotriva umanităţii, comise în timpul dictaturii militare din Argentina, în anii 1976-1983.
Procesul se anunţă unul din cele mai răsunătoare , desfăşurate pe continentul sud-american.
Astiz (58 de ani) îşi datorează porecla figurii angelice pe care o avea la acea epocă, când, sub numele de Gustavo Niño, reuşea să se infiltreze printre membrii organizaţiilor de apărare a drepturilor omului. El este acuzat de numeroase crime, inclusiv de uciderea a două călugăriţe franţuzoaice şi a jurnalistului de investigaţii Rodolfo Walsh, dispărut în acei ani tulburi.
Fostul căpitan de marină este considerat unul dintre artizanii „războiului murdar", cum a fost denumită vânătoarea declanşată de militari împotriva oponenţilor regimului.
În 1990, Astiz a fost condamnat în contumacie la închisoare pe viaţă, în Franţa, pentru torturarea şi asasinarea călugăriţelor Alice Domon şi Léonie Duquet, arestate în 1977. El a fost condamnat şi în Italia pentru asasinarea a trei cetăţeni, iar Suedia a cerut extrădarea sa, Astiz fiind răspunzător de moartea tinerei activiste Dagmar Hagelin.
Subsolurile groazei de la ESMA
Judecarea lui Astiz şi a complicilor săi reprezintă unul dintre principalele capitole ale megaprocesului ESMA, care încearcă să facă dreptate în privinţa numeroaselor asasinate petrecute în subsolurile Şcolii de mecanică a Marinei (ESMA).
Acolo, în inima capitalei Buenos Aires, a funcţionat un important centru clandestin de detenţie, unde cei aduşi erau torturaţi, unii până la moarte, în anii dictaturii militare argentiniene (1976-1983). Potrivit mai multor surse, mai bine de 5.000 de persoane au trecut pe la ESMA, iar dintre aceştia au supravieţuit mai puţin de jumătate.
Potrivit martorilor rămaşi
