Câteva evenimente din doar două zile pun pe gânduri în privinţa modului în care unele instituţii militare sau judiciare înţeleg reformarea statului. Joi, generalul Marcel Opriş, şeful Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, a fost convocat la audieri la Parlament, în legătură cu suspiciunea de a fi implicat logistica STS în lupta politică. Ca un căprar îngâmfat şi intangibil, a declarat că a venit “ca musafir”. Parlamentarilor le-a spus ce şi cât a vrut, adică nimic. Iar pe o reporteriţă tv mai că n-a plesnit-o. Cine-i acest personaj plătit din bani publici (STS cheltuie fără control sute de milioane de euro) de-şi îngăduie un comportament de cioban la propria stână?! Tot joi, un grup de studenţi a protestat faţă de organizarea execrabilă a votării la secţiile speciale, unde nu şi-au putut exercita dreptul cetăţenesc. N-au spart, n-au distrus, n-au dat foc, n-au fost “tulburări studenţeşti” (aşa ceva a fost în Franţa, în 1968, când tinerii l-au dat jos până şi pe Generalul De Gaulle). Totuşi, o trupă de jandarmi a năvălit cu dube în care, cu şuturi şi pumni, i-au înghesuit să-i ducă să-şi ia pedeapsa. În fine, ieri, senatorul pesedist Cătălin Voicu, deşi nu era vorba de un flagrant, a fost “adus” în zăngănit de cătuşe la DNA. Dacă într-adevăr şi-a traficat influenţa, merită ani grei de puşcărie, dar numai respectându-se procedurile legale.

Excesul de zel al anumitor “organe” nu duce la consolidarea unei autentice democraţii. Dimpotrivă, poate stârni convulsii într-o societate care nu uită că, acum 20 de ani, n-a mai suportat.