Avea 19 ani cand a fost impuscat. De Craciun, in decembrie 1989. Desi au trecut douazeci de ani de atunci, ucigasul este necunoscut
Istorie uitata
* Timisoara, 17 decembrie 1989. Spre seara, un vuiet sinistru invaluie orasul. Din toate colturile se-aud focuri de arma. Unul dupa altul, fara incetare. Rafale lungi, care iti taie rasuflarea. N-ai unde sa fugi. Pretutindeni se trage. Palcuri de fum se inalta ca niste balauri spre cer. Sute de oameni incoltiti urla inspaimantati. "Nu trageti! Si voi sunteti romani! Nu trageti in fratii vostri!". Cateva rafale scurte si vocile amutesc. Doar un murmur usor se mai aude, ca un geamat mocnit de undeva, de departe. Tocmai atunci, Petru Bonte iesise de la serviciu. Avea 22 de ani si lucra la Comtim. In seara aia, tot ce voia era sa ajunga cat mai repede acasa. Undeva, pe strada Transilvaniei, a fost vazut de sase oameni imbracati in haine militare. Au tras fara nici o somatie, nimerindu-l in cap. Doar asa, pur si simplu, pentru ca mergea cuminte pe strada. "Ce-aveti, bai, cu el? De ce l-ati omorat?". Era vocea unui barbat (Constantin Ciobanu) care tocmai fuma o tigara in balconul unui bloc de vizavi. In doar cateva secunde, aceiasi vajnici militari au tras in el, zdrobindu-i capul. Mai tarziu, in noaptea de 19 decembrie, trupul lui a fost ars la Crematoriul "Cenusa" din Bucuresti, iar cenusa a fost aruncata intr-un canal. Cadavrul tanarului Petru Bonte a fost ridicat de o salvare si dus la Spitalul Judetean din Timisoara. Disperati, parintii l-au cautat timp de o luna prin toate spitalele si cimitirele orasului. In cele din urma, l-au gasit aruncat intr-o groapa comuna din Calea Lipovei. Desi avea buletinul intr-unul din buzunare, fusese declarat neidentificat.
* Tot in seara de 17 decembrie, sotii Lungu, impreuna cu fetita lor, Cristina, de numai doi ani, se intorceau spre casa dintr-o vizita. La col
