În mijlocul judeţului Hunedoara trăieşte o comunitate care a reuşit să-şi păstreze valorile şi tradiţiile, în ciuda unei istorii zbuciumate.
O comunitate de câteva sute de secui bucovineni su pravieţuieşte încă undeva între oraşele Deva şi Hunedoara. E vorba despre urmaşii secuilor fugiţi din Harghita şi Covasna, în urmă cu mai bine de 200 de ani, stabiliţi o vreme în Bucovina şi reîntorşi în Banat şi Ardeal, la începutul secolului trecut. Localnicii din Hunedoara le spun, impropriu, „ceangăi” („csango” înseamnă, în limba maghiară, „hoinar” - n.r.).
„Ceangăii” din Cristur s-au obişnuit cu această confuzie, dar le explică vi zitatorilor in teresaţi de ce este greşit acest apelativ.Cine are răbdare, poate afla şi cum de comunitatea de aici e singura care a reuşit să reziste şi chiar să se dezvolte în perioada interbelică, dar şi pe timpul comuniştilor.
Cum au ajuns la Hunedoara
Satul Cristur e situat la mijlocul distanţei dintre Deva şi Hunedoara. Jumătate dintre cei 1.570 de locuitori se declară „secui bu covineni”. La începutul secolului XX, când au început să vină în zonă, s-au stabilit la marginea oraşelor Deva şi Hunedoara. Şi acum, în cele două oraşe mai există cartiere denumite popular „la ceangăi”, chiar dacă acolo nu mai există vreo comunitate de limbă ma ghiară.
„Secuii bucovineni au fost confudaţi cu ceangăii fiindcă, după exodul provocat de masacrul de la Săculeni, s-au refugiat în Moldova printre comunităţile de ceangăi ce existau deja acolo, în special în judeţul Bacău. Când au ajuns aici, lumea le-a spus, în mod incorect, ceangăi. La Deva şi la Hunedoara erau cartiere întregi de secui bucovineni. În Deva, chiar apăruseră tensiuni între cei veniţi în 1910 şi cei apăruţi mai târziu. A venit apoi urbanizarea. Li s-au luat casele, iar când au fost mutaţi la bloc, n-au mai fost mutaţi în acelaşi