În fiecare an, aşteptăm 400 de ore ca să ne vină rândul, fie că este vorba de vreo instituţie publică sau fie că suntem la volan.
Ce au în comun omul tehnologic, capabil să comunice în timp real cu semeni ai săi din toate colţurile planetei şi predecesorul său direct, care doar cu 20 de ani în urmă apela la o monedă pentru a-şi anunţa iubita că este prins în trafic? Dincolo de echipamentele tehnologice cu care sunt sau au fost dotaţi, ambii îşi petrec mare parte din zi stând la coadă. Potrivit unui studiu al societăţii de licitaţii on line Madbit.com, spre deosebire de personajele din „Aşteptându-l pe Godot“ a lui Beckett ne petrecem aşteptând ceva mult mai puţin metafizic, nu mai puţin de cinci ani din viaţă, şase luni dintre aceştia încolonaţi la case în supermarket, la bancă sau la semafor.
„Progresul nu are nimic de-a face cu această situaţie“, observă Marco Managò, autorul volumului «Italiani in fila». Dintre cele 400 de ore pe an petrecute în aşteptarea propriului rând, 190 le petrecem în instituţiile publice. Potrivit calculului efectuat de think tank Vision & Value, celelalte ore le petrecem la volan.
Aşteptatul pe naţii
Valoarea timpului este recunoscută universal, însă modul de a-l investi diferă de la ţară la ţară. De altfel, atitudinea adoptată în timp ce aşteptăm spune multe despre fiecare popor. De exemplu, pentru 86 la sută dintre italieni, aşteptatul ore la rând în spitale sau în instituţiile publice reprezintă un motiv de stres, cu toate acestea doar 75 la sută dintre ei se tem de astfel de momente. Meritul revine proverbialei sociabilităţi latine, un antidot perfect la tensiunea provocată de gândul de a da faţă în faţă cu birocraţia. Pentru britanici, primii la capitolul ore de aşteptare într-un clasament care mai vede pe podium Germania şi Japonia, o anumită doză naturală de aşteptare este la fel de inevitabi
