Viaţa într-un azil de bătrâni a devenit un lux pentru majoritatea celor de vârsta a treia, care beneficiază şi de o pensie, din care ar putea să plătească lunar cotizaţia, astfel încât să poată să beneficieze de o masă caldă şi de un acoperiş deasupra capului.

Centrele de îngrijire a bătrânilor sau a persoanelor cu handicap au devenit un lux pentru cei care au pensii mici şi care nu pot fi ajutaţi de copii sau de alte rude pentru a plăti contribuţia lunară la stat. În judeţul Gorj sunt trei astfel de centre, unul fiind destinat persoanelor cu handicap grav mutate cu mai mult timp în urmă de la Căminul din Bâlteni în internatul fostei case de copii din municipiu. De asemenea, celelalte două, de la Dobriţa şi Suseni, din comuna Runcu, se ocupă de îngrijirea bătrânilor care au şi probleme de sănătate, dar nu atât de grave. Locurile sunt însă limitate şi nu se eliberează decât după decesul unuia dintre bătrâni. Pe lista de aşteptare se află însă, în fiecare an, cel puţin zece persoane. Chiar şi cei care au pensii care le-ar permite să beneficieze de îngrijire la un centru de bătrâni sunt puşi în situaţia de a aştepta ca un pat să fie eliberat, astfel încât să poată să îşi trăiască ultimele clipe din viaţă alături de câţiva potenţiali prieteni.

620 de lei lunar

Potrivit conducerii Direcţiei Judeţene de Asistenţă Socială Gorj, cotizaţia pe care trebuie să o plătească lunar un astfel de bătrân este de 620 de lei. În cazul în care banii nu pot fi opriţi din pensie, pentru că este prea mică, se apelează la aparţinători, aceştia trebuind să completeze diferenţa pentru a se ajunge la această sumă. Constantin Preoteasa, directorul Direcţiei Judeţene de Asistenţă Socială, a declarat că mult mai mare este însă contribuţia statului pentru a putea susţine astfel de centre. „Pentru fiecare persoană se alocă lunar 3.400 de lei. Este o sumă extraordinar de