M-am născut la doi ani după Revoluţie. În 18 ani, evenimentele din decembrie '89 s-au filtrat atât în mintea cât şi în sufletul meu. Acum sunt pusă în faţa unor întrebări: Ce înseamnă revoluţia pentru mine? Ce semnifică pentru mine perioada de dinainte de Revoluţie şi perioada de după?

Iar în faţa acestei întrebări îmi dau seama că imaginea pe care o am eu despre Revoluţie este un puzzle, în care adaug şi înlătur piese. Un puzzle de păreri, de imagini, de cărţi, de articole citite, de filmări date la televizor cu ocazia împlinirii a "X" ani de la Revoluţie. Însă oricâte păreri, articole, cărţi, imagini sau filmări aş adăuga, acest puzzle nu va fi niciodată complet, şi asta pentru că efectiv nu am trăit momentele Revoluţiei, nu am cum să simt pe pielea mea acel decembrie şi, oricât m-aş strădui, imaginea ei va fi mereu supusă unei distorsiuni, unei marje de eroare afective.

Ce ştiu despre Revoluţie? Ştiu că a fost, de fapt, o lovitură de stat. Ştiu că România a fost singura ţară din Europa unde s-a vărsat sânge, mult sânge, prea mult sânge. Ştiu că nu au fost câteva victime, au fost 1.600 de oameni masacraţi la întâmplare. Ştiu că nu a fost respectat punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara, care ar fi blocat accesul vechilor oameni ai puterii în funcţii. Ştiu că o a doua Revoluţie ar fi avut loc în '90, dar a fost blocată de mineriade. Ştiu că cei care au programat atât Revoluţia cât şi mineriadele ne-au condus mult timp şi încă mai vor s-o facă. Ştiu că la Revoluţie oamenii au sperat la libertate şi schimbare. Ştiu că, dintre aceştia, au murit mii, în numele libertăţii şi schimbării. Ştiu că atât cei născuţi atunci, cât şi noi, cei născuţi după, am primit "o revoluţie trădată". Ştiu că România a obţinut cu greu libertatea şi schimbarea. Ştiu că încă ne mai luptăm pentru ele. Ştiu că încă nu a avut loc o revoluţie la nivelul mentalităţilor (nu