Exista!

Exista si “dupa”, dar si “inainte”.

Anca Mizumschi este una dintre poetele mele favorite. Am, de putine zile, ultimul sau volum, cu autograf

A aparut la editura Humanitas, o editura care este foarte foarte selectiva cu volumele de poeme.

Citez

Amenintari cu poezia

poezia ma cauta ca un cutit,

circulind prin mine pina cind

cineva intreaba cit mai am

din trait si ma spune la altii:

nu prea

mai putem face nimic pentru ea, are o boala

care ameninta viata si o poezie

care ameninta moartea

Pe vechiul blog de la Cotidianul, am scris-poate ca unii dintre dumneavoastra isi mai amintesc! -si despre precedenta cartea a Ancai. Impreuna cu citeva poeme, gasiti aici “materialul” respectiv!

Ce e “Anca lui Noe”? O carte a prieteniei, despre prietenie, pentru ideea de prietenie. O carte care are citeva “interstitii critice” de Iulian Costache, dar si un savuros si delicat “comentariu grafic” de Vasile Muresan – Murivale.

Dar si asa ceva

Citez:

Anca lui Noe

mi-e pofta sa scriu, ca si cum

sunt gravida cu scrisul, de parca scrisul e un copil

care da din picioare in mine si bombeaza toate lucrurile

din interior spre exterior, bombeaza strazile din cartierul meu

care s-au imbracat in piele

frumos mirositoare si moale, trabsformindu-se in niste canapele fierbinti

bombeaza statiile care nu mai incap pe trotuare si devin transparente

de atita dilatare, ca niste continente subtiri pe o harta

care a ramas prea larga, astfel incit acum

in loc de numar pe autobuzele care se opresc in dreptul meu scrie

hic sun leones, bombeaza blocul cu ferestre cu tot

unde vecinii mei coboara scara

ca pe niste tobogane de la aqua parc

plecind intr-o calatorie pe apa la birou

bombeaza camera mea de copil unde mama si tata sun