Clujul a fost la un pas să devină treatru de război între ortodocşi şi greco-catolici. În martie 1998, oraşul a stat pe un butoi cu pulbere: credincioşi ortodocşi şi greco-catolici s-au luat la bătaie în Biserica „Schimbarea la faţă” şi s-au alergat pe străzi.
Lăcaşul de cult a fost trecut în proprietatea Bisericii Ortodoxe Române în 1948, iar după Revoluţie greco-catolicii l-au revendicat. Curtea de Apel Bucureşti a dat câştig de cauză celor din urmă. Punerea în posesie a bisericii retrocedate s-a lăsat cu scântei şi a purtat Clujul la un pas de un conflict deschis interconfesional. În 13 martie 1998, greco-catolicii, în frunte cu preotul-senator Matei Boilă, înarmaţi cu decizia judecătorească au intrat în biserică, unde îi aşteptau ortodocşii, care au refuzat să predea lăcaşul de cult. „Trupele de şoc” de ambele părţi le-au constituit seminariştii celor două confesiuni.
Bătaia a început în biserică
„După câteva momente presărate cu mici altercaţii, cele două tabere s-au luat la bătaie. Seminariştii au spart blocada ortodoxă şi au pătruns în altar”, relata cotidianul central Ziua. „În busculadă, greco-catolicii au ajuns să tropăie pe Masa Sfintelor Taine şi au reuşit să pună stăpânire pe staţia de amplificare. La scurt timp, tinerii ortodocşi au tăiat firele de la staţie, iar masa au transformat-o într-o lamă de buldozer, cu care izbeau tot ce prindeau în cale”, mai scria acelaşi cotidian central.
În faţa lăcaşului de cult s-au strâns imediat poliţişti şi jandarmi, iar alături de ei s-au adunat câteva sute de ortodocşi, care strigau „Trădătorilor! Iuda! Vânzătorilor de ţară!”. În interior, seminariştii se izbeau cu pumnii şi cu coatele cântând la unison „Cu noi este Dumnezeu”. În cele din urmă, ortodocşii, depăşiţi numeric în interior, au părăsit lăcaşul de cult.
Scandalul însă nu s-a încheiat. „Seminariştii ortodocşi şi greco-catolici s