Muncitorii din tura de noapte de la şinele metroului au întâlnit toate fantomele care bântuie pe sub pământ. Şapte nopţi pe săptămână, 15 inşi cotrobăie prin măruntaiele metroului bucureştean.
Apoi, pentru două zile, îşi iau pauză. Jumătate dintre ei fac asta de vreo 20 de ani. Bioritmul li s-a schimbat radical. Când noi ne trezim să mergem la muncă, ei se bagă în pat. Până şi copiii pe care îi au fost concepuţi pe lumină. Sunt „liliecii” metroului, că aceia adevăraţi nu pot supravieţui acolo din cauza zgomotului.
Au legendele lor. Unii spun că au văzut şi fantome. Sunt oamenii din echipa de intervenţii, care verifică liniile şi tunelurile între Piaţa Victoriei şi Dristor, depistează şi repară şinele defecte.
„Veneam de la serviciu şi mai găseam unu’ acasă”
Nea Costică Ciobanu, din cei 55 de ani ai săi, 26 i-a petrecut la 15-20 de metri sub pământ. E ca un titirez, în ciuda vârstei şi a celor 150 de kilograme. „Cinci copii am, şi pe toţi i-am făcut ziua. Io-s mai negru, da’ ei sunt albi ca laptele, de mi-e frică să îi controlez să văd dacă’s ai mei!”, se amuză maistrul specialist în tuneluri.
Când i-a zis Valericăi, nevastă-sa, că-s prea frumoşi şi albi, femeia i-a spus că, dacă le-a dat de mâncare până au crescut, o să le dea şi de acum încolo. „Veneam de la serviciu şi mai găseam unu’ acasă. Instalatorul era frumos, poştaşul urât, da’ cel mai ca lumea era sectoristul de la Secţia 11”, se distrează nea Costică. „Suntem mai virili ziua decât noaptea”, îl completează, hâtru, Doru Brumuşilă, şi el de 15 ani în meserie.
Pe sub pământ, ca într-un cuptor cu microunde
Ultimul tren cu călători şi-a încheiat cursa, tensiunea de pe linii s-a oprit şi băieţii o iau din loc gălăgioşi, cu o drezină pe motorină, spre Gara de Nord. Până la cinci trebuie să înlocuiască o şină fisurată şi un m