Povestea statuii din bronz, numite, în italiană, "Lupa Capitolina", e destul de simplă: etruscii au turnat, probabil, cu cinci-şase secole înainte de Hristos, primul exemplar. Care, la început, nu îi avea dedesubt pe Romulus şi Remus, întemeietorii legendari ai Romei, aceştia fiind adăugaţi în zorii epocii romane. "Lupoaica", având dimensiunile reale ale animalului feroce, reprezintă însă azi un simbol al latinităţii. În România, patru copii ale statuii sunt celebre.

Cea mai cunoscută "Lupa Capitolina" se află la Bucureşti, unde a fost instalată la 7 septembrie 1906, la 25 de ani de domnie a regelui Carol I şi la 1.800 de ani de la cucerirea romană a Daciei. Mutată de mai multe ori în interiorul Bucureştiului, ea se află acum în Piaţa Romană. În 1926, municipalitatea Romei a dăruit şi Timişoarei o statuie similară. La 28 septembrie 1921, la Cluj a fost înălţată o altă statuie a Lupoaicei; aceasta a fost mutată temporar la Sibiu, din motive de securitate, în timpul cedării Ardealului (1940-1944). Tot în 1921, o copie a Lupoaicei Capitoline a fost aşezată la Chişinău. Distrusă în 1940 de trupele sovietice, ea a fost înlocuită, la 1 decembrie 1990, cu o copie în bronz dăruită de Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, al cărei preşedinte este prof. dr Victor Crăciun. Pe toate aceste statui era inscripţionat versul memorabil al lui Mihai Eminescu: "De la Roma venim, din Dacia Traiană...".

Lupoaica "în bucate"

Destinul acestei din urmă statui, cea din Basarabia, a fost la fel de neodihnit, ca şi al celorlalte trei. În 2005, când la putere se aflau comuniştii, Arthur Cozma, ministrul Culturii de la Chişinău, constata că lupoaica, aşezată în faţa Muzeului de Istorie al R. Moldova, avea fisuri şi era pe cale să se prăbuşească. Presa reţine expresia ministrului, într-o română aproximativă: "Lupoaica s-a făcut în bucate" (sic!