Ajuns pe la noi în ultima săptămână de campanie electorală, un cetăţean din Vest va fi descoperit că personajul despre care se discuta pro şi contra la toate taifasurile televizate nu era nici Traian Băsescu, nici Mircea Geoană, altfel spus, nici unul dintre cei doi candidaţi la Preşedinţie, ci un domn pe numele său Ovidiu Vântu. Despre acest domn - va fi sesizat oaspetele - s-a discutat chiar şi la confruntarea televizată dintre cei doi aspiranţi la fotoliul de la Cotroceni.

Cetăţeanul din Vest - să presupunem - ştie câte ceva despre realităţile din ţările Americii Latine. Acolo, în Columbia sau Bolivia, scena publică e dominată de câte un multimiliardar. Posesor de avere uriaşă, făcută cu mijloace la limita legii, de armată proprie, multimiliardarul respectiv îşi pune făţiş amprenta asupra întregii ţări. Dă jos sau instalează preşedinţi, are în subordinea sa parlamentari, lideri de partide, capi ai Poliţiei şi chiar ai serviciilor secrete. Populaţia ţării, trăind în suburbii, e conştientă că democraţia de care se face atâta caz e una de faţadă, în realitate, puterea aparţinând unor personaje precum multimiliardarul nostru.

Acest Sorin Ovidiu Vântu - îşi va fi spus oaspetele din Vest - e, probabil, cel mai bogat om din România. Se poate mândri cu ipostaza de Rege al Oţelului sau al Petrolului. În fabricile sale, răspândite de-a lungul şi de-a latul ţării, lucrează zeci de mii de angajaţi. România fiind o Columbie a Uniunii Europene, nu e nimic bizar în dominarea ţării de către un astfel de om de afaceri.

Consultând presa, întrebând în dreapta şi-n stânga, oaspetele va fi rămas niţel descumpănit. Sorin Ovidiu Vântu nu e pe primul loc în topul celor mai bogaţi oameni din România. N-are un imperiu industrial sau agricol. N-are un lanţ de magazine.

N-are nici măcar un atelier sau o prăvălie.

Are, în schimb, u