Nu, nu m-am simtit atat de “patriot” incat sa ma scol sambata dimineatza la ora cinci jumate’, ca sa-l vad pe Adrian ”Rechinul” Diaconu incercand sa-si recastige titlul de la canadianul-haitian Jean Pascal. Dealtfel singura potentiala simpatie pe care o am pentru Diaconu ar putea porni de la faptul ca vorbim aceasi limba.
Nu mi-a placut nici atunci cand a castigat si nici acum, cand a pierdut. Pentru ca, pana la urma, i-am vazut incercarea in reluarea TVR-ului din seara aceleasi zile. Nicio legatura cu atitudinea unui campion. S-a aparat cand trebuia sa atace si nu si-a gasit garda cand a avut de incasat. Nu a rezistat confruntarii si a reusit sa piarda, desi Pascal a boxat cu o singura mana ultimele doua reprize. Asta dupa ce, in repriza a cincea, omul isi dislocase umarul drept. Ultima repriza Diaconu a fost lamentabil, pierzand –o clar la un advresar intr-o singura mana, si e evident ca a fost cumplit de deficitar la capitolul conditiei fizice. Sa acceptam totusi, dupa fantasticul succes al lui Bute, ca nu e suficient sa fii roman, ca sa ai o centura mondiala la profesionisti. Dupa meci, Diaconu declara stupefiant: ”După părerea mea, nu am pierdut această luptă. Nu ştiu de ce, dar simt că ceva este în neregulă. Poate pentru că Pascal este mai tânăr, nu vreau să zic mai multe”. Daca are taria sa se uite la propria sa prestatie, s-ar putea ca Adrian sa inteleaga mai usor intelesul cuvantului “ridicol”. Sau ar fi fost suficient sa se priveasca in oglinda . Daca ar mai fi gasit vreo fanta prin ochii tumefiati, cam cat sa-si distinga chipul, ar fi inteles ca un boxeur care arata precum Pascal, dupa meci, nu putea fi decat invingatorul . Boxul inseamna, mai presus de orice, onoare . Altminetri e doar cafteala!
Nu, nu m-am simtit atat de “patriot” incat sa ma scol sambata dimineatza la ora cinci jumate’, ca sa-l vad pe Adrian ”Rechinul” Diaconu incercand
