Administratorii de magazine cu produse de folosinţă îndelungată pun gaj mărfurile pentru a obţine împrumuturi. Arhiva de Garanţii Reale Mobiliare e plină de anunţuri prin care instituţiile de credit arată că marii retaileri pun electrocasnicele drept gaj pentru finanţările lor.
Situaţia creată la Flamingo săptămâna trecută, când ING Bank a început executarea silită a garanţiilor înainte ca retailerul să se protejeze prin intrarea în insolvenţă, scoate la lumină o practică nu tocmai corectă a retailerilor - nu doar Flamingo, ci şi majoritatea celorlalţi.
Cum procedează debitorii
Pe scurt, „stocul de mărfuri aparţinând unor terţi" şi „încasările prezente şi viitoare" ale magazinelor apar drept garanţii pentru împrumuturile luate de marile lanţuri de magazine. O simplă căutare pe site-ul Arhivei de Garanţii Reale Mobiliare (AEGRM) arată că atât Flamingo, cât şi Altex, Media Galaxy, Domo, sau Flanco apelează de mai mulţi ani la acest mecanism de finanţare.
De partea cealaltă, în calitate de creditori, se regăsesc bănci dintre cele mai cunoscute, dar şi unele instituţii de credit mai mici. Iar finanţările astfel obţinute sunt de ordinul milioanelor sau, în unele cazuri, al zecilor de milioane de euro. Înscrierile efectuate prin intermediul unor notari sau al unor cabinete de avocatură în AEGRM mai arată că, în foarte multe dintre cazuri, retailerii formează grupuri de debitori, adică se asociază şi pun „la comun" stocurile de marfă pentru a obţine astfel de împrumuturi.
La întrebarea dacă respectivele stocuri de produse (frigidere, maşini de spălat, calculatoare, diverse electronice şi electrocasnice) aparţineau debitorului, în momentul împrumutului, sau erau doar în custodia acestuia, spre vânzare, nu au fost în măsură să ne răspundă nici retailerii, nici reprezentanţii băncilor. Dar în înscrierile din AEGRM scrie negru pe alb: „bunuri aparţi
