Stimate credincios Mircea Geoană
Îndrăznesc să-ţi scriu pentru că ţi-am văzut, în vîltoarea luptei politice, credinţa ta adevărată, de care nu am cum să mă îndoiesc. Ai umblat prin biserici, l-ai avut duhovnic pe Părintele Galeriu, ai citat din Sfîntul Ioan Gură de Aur. Sînt suficiente motive să văd în tine un credincios autentic. Drept pentru care îmi cer scuze pentru tutuială, dar sîntem făpturi egale în faţa Creatorului. Apreciez faptul că ai fost, în ultimele zile, în grupul de Rugăciune de la Parlament. Rîvna ta să fie răsplătită!
Acum îndrăznesc să-ţi fac o umilă sugestie. Dragă Mircea, tu ai dorit mult să fii preşedintele Ţării, oamenii din jurul tău, de asemenea. Se pare că singurul care nu te-a ajutat, şi de care ai depins, este Dumnezeu! Oamenii, în număr mare, au vrut, Dumnezeu, Unic şi Atotputernic, nu a vrut!
Dragă Mircea, sper ca din această împrejurare să nu ajungi, cumva, să-ţi pierzi credinţa. Ar fi fatal să cazi în mrejele celui Rău doar din atît! Te rog să te consolezi în rugăciune şi să fii conştient că, poate, în Planurile cele de Sus, tu nu trebuie să fii preşedintele României! Poate că Dumnezeu are alte planuri cu tine! Poate că asta a fost doar o încercare blîndă. Gîndeşte-te la Iov cel credincios! În fond, ce ai pierdut? Un pic de zădărnicie! Dar ce e asta în faţa veşniciei? Ai în faţă, asemeni poporului ales (ştiu că Mihaela voia chiar să înveţe limba ebraică, la Washington, pecînd erai, cu voia Domnului, ambasador!) o traversare a deşertului. Să te rogi să nu fie lungă!
Dragă Mircea, te înţeleg, în plan omenesc. Eşti trist, supărat, în curînd te vor trăda mulţi. Dar tu nu te lăsa! Roagă-te zilnic, intră des în biserici, întăreşte-te citind cărţi plăcute spiritului, reculege-te în rugăciune. Aş vrea să-ţi dau un citat din Ioan Gură de Aur, dar nu-mi vine în minte. Sînt, poate, prea păcătos, nu mă mai ajută memoria! S
