Validarea alegerilor de duminica, destul de probabila avand in vedere rezultatul renumararii voturilor nule, nu inseamna sfarsitul spasmelor societatii romanesti. Acestea vor capata un tratament cat de cat eficient abia din momentul cand tara va avea un nou guvern cu puteri depline.
Din acest punct de vedere, Traian Basescu pare a avea toate cartile in mana, pentru ca din momentul intrarii in noul mandat isi va recapata si cea mai eficienta arma de ostoire a parlamentarilor: dreptul de a dizolva Parlamentul dupa respingera a doua guverne. Practic insa, situatia presedintelui este extrem de dificila.
Dupa cate a patimit din partea parlamentarilor de la caderea Guvernului Boc, probabil ca perpelirea lor la foc mic sub presiunea anticipatelor ar fi cea mai placuta razbunare. Ar putea impune orice premier si orice formula guvernamentala cu certitudinea ca ea va fi acceptata. La ce i-ar folosi insa presedintelui un guvern minoritar, slab, caruia sa-i fie blocate cele mai importante reforme si care sa fie trantit sistematic, in momentele cheie? Eliberat de presiuni electorale, nu cred ca Traian Basescu vrea sa intre in istorie ca presedintele care a ingropat Romania.
De fapt, singura lui sansa autentica este exact aceea pe care o si invoca recent: reconcilierea. Pentru a duce Romania, cu pierderi aceptabile, la cheu dupa trecerea prin ochiul crizei, Traian Basescu are nevoie ca de aer de o majoritate parlamentara consistenta care sa-i permita macar aplicarea masurilor anticriza si de reforma stabilite cu FMI. Cum PSD este absolut nefrecventabil, singura astfel de majoritate posibila in acest moment este cu UDMR si PNL.
Daca maghiarii sunt ca si convinsi sa faca pasul in Palatul Victoria, cu liberalii situatia e complicata. Liderii locali, primarii si parlamentarii vor la guvernare, in vreme ce presedintele Antonescu si echipa
