Neculai Constantin Munteanu, una dintre cele mai cunoscute şi apreciate voci ale Europei Libere, a acordat în exclusivitate un interviu capital.ro, în care vorbeşte despre felul în care se vedeu lucrurile de cealaltă parte a baricadei, de la München, de unde transmitea românilor, pe calea undelor scurte, cele mai importante ştiri şi de unde dezbătea realităţile româneşti împachetate într-un ton obiectiv, dar şi critic şi sarcastic, atunci când era cazul şi când rigorile

Neculai Constantin Munteanu, una dintre cele mai cunoscute şi apreciate voci ale Europei Libere, a acordat în exclusivitate un interviu capital.ro, în care vorbeşte despre felul în care se vedeu lucrurile de cealaltă parte a baricadei, de la München, de unde transmitea românilor, pe calea undelor scurte, cele mai importante ştiri şi de unde dezbătea realităţile româneşti împachetate într-un ton obiectiv, dar şi critic şi sarcastic, atunci când era cazul şi când rigorile jurnalistice americane i-o permiteau.

capital.ro: Cum aţi ajuns la Europa Liberă?

Neculai Constantin Munteanu: În 1977, într-un moment în care Dumnezeu nu era prea atent la ce fac eu pe pământ, mi-am înfrânt instinctul de conservare, mi-am învins frica şi mai ales „fricile” şi am încercat să mă alătur protestului iniţiat de Paul Goma. Am scris vreo trei scrisori, în care îi explicam lui Nicolae Ceauşescu tot ce credeam despre regimul pe care îl încarna, de ce nu-l mai suport, nici regimul, nici pe el, şi de ce doream sa plec în lumea largă. Am trimis copii unor ziare occidentale şi, desigur, Europei Libere. Am intrat de îndată pe mâna Securităţii, care era câinele de pază al regimului şi, pe atunci, cum deschideai pliscul aveai de a face cu zăvozii şi cu javrele regimului. După multe pripeţii, mi-au dat un paşaport, spre uimirea mea. N-aveau nevoie de mine. Nici eu de ei. Ajuns în Occident, am mai luat odată conta