Decizia PSD de a incerca fortarea repetarii celui de-al doilea scrutin al alegerilor prezidentiale demonstreaza ca nici macar in cele mai elementare acte politice Romania nu dispune inca de o democratie bazata pe reguli. Este asadar posibil ca totul sa depinda, in ultima instanta, de existenta unor binevoitori in institutii presupus neutre, dispusi sa interpreteze normele cu maxima imaginatie daca asta va servi bisericutei de care tin.
Unii dintre granzii PSD se dovedesc de-a dreptul scarbiti de modul in care liderul lor incearca sa-si croiasca acum drumul spre Cotroceni, apreciind ca este vorba de o incercare disperata de temporizare a inlaturarii sale de pe prima scena a politicii - demers ce va afecta, volens-nolens, si credibilitatea partidului in ochii electoratului si ai strainatatii.
Geoana si Hrebenciuc considera ca dreptatea este de partea lor, chiar daca propriii sustinatori au furat si ei voturi – trebuie, declara ei, ca PDL sa fi furat si mai mult. In timp ce PDL a cultivat relatia cu diaspora, Geoana si-a folosit contactele de pe ambele maluri ale Atlanticului doar pentru a obtine gesturi de simpatie de la guvernele si mass-media occidentale. Campania sa de PR a functionat in ciuda faptului ca PSD s-a opus politicilor de austeritate, iar unii dintre greii partidului au, de ani buni, probleme cu acuzatii de coruptie. Poate Geoana crede ca inca se mai poate propulsa la varf prin recurgerea, acasa, la vechile metode bizantine, pe cand in exterior isi promoveaza imaginea de "occidental".
Este probabil insa mult prea tarziu pentru ca el si Hrebenciuc sa repare greselile elementare comise in campanie – vezi dezastrul de la Timisoara, intalnirea nocturna cu un mogul media si catastrofalul duel cu Traian Basescu. Pana in ultima saptamana de campanie, totul parea sa conduca la restabilirea ordinii pesediste a firii: oamenii erau
