Am întâlnit o mulțime de antreprenori care sunt de-a dreptul încurcați când le pun urmatoarea întrebare: Ce se întâmplă dacă nu se întâmplă? (Traducere: ce se întamplă dacă delegați un “task” și el nu e asumat de omul care l-a preluat? Sau dacă vă propuneți să faceți ceva și nu ajungeți să îl faceți?) Deunăzi am întâlnit unul dintre acești oameni. Practic, ține în brațe toata compania, deși este a lui. E primul care ajunge la birou și ultimul care pleacă. De altfel, acesta este exact motivul care l-a adus la mine: s-a săturat! Vrea să împartă responsabilități și să stea în biroul propriu, fără să fie deranjat la fiecare 5 minute de colegii/angajații lui. I-am pus “întrebarea magică” și a ridicat din umeri: “Păi..nimic! Știu că trebuie să fac ceva în această privință, însă mi-e teamă că îmi vor pleca oamenii…“ De cele mai multe ori în aceste cazuri, frica și imaginația sunt într-un dans al completării reciproce: antreprenorului îi este teamă că îi vor pleca colaboratorii și își imaginează (doar) că deleagă, fără să existe cineva responsabil real și desemnat cu îndeplinirea sarcinilor delegate. Ce rezultă este un fel de teatru absurd, cu explozii emoționale și relaxări post-factum de lungă durată. La tine în afacere cine își asumă responsabilitatea? Pe câți ai învațat deja asumarea asta? Am întâlnit o mulțime de antreprenori care sunt de-a dreptul încurcați când le pun urmatoarea întrebare: Ce se întâmplă dacă nu se întâmplă? (Traducere: ce se întamplă dacă delegați un “task” și el nu e asumat de omul care l-a preluat? Sau dacă vă propuneți să faceți ceva și nu ajungeți să îl faceți?) Deunăzi am întâlnit unul dintre acești oameni. Practic, ține în brațe toata compania, deși este a lui. E primul care ajunge la birou și ultimul care pleacă. De altfel, acesta este exact motivul care l-a adus la mine: s-a săturat! Vrea să împartă responsabilități și să stea în biroul propr