Anul 1997 a declanşat agonia primei bănci private din România, totodată prima cu sediul central în afara Bucureştiului. Prăbuşirea Băncii Dacia Felix (BDF) a fost primul crah din seria de falimente bancare care a zguduit România la sfârşitul anilor 1990.

Primul faliment bancar din România a fost declanşat ca urmare a acuzelor de delapidare aduse acţionarului principal Sever Mureşan şi prim-vicepreşedintelui Mircea Horia Hossu. Cei doi au fost consideraţi responsabili pentru dispariţia a peste 160 de milioane de dolari din visteria BDF, în perioada 1993-1995.

Vinovaţi? Nu există

Începutul anului 1997 a adus declanşarea anchetei penale în cazul BDF, în cadrul căreia Parchetul General a emis mandate de arest pe numele lui Mureşan şi Hossu, măsură ridicată, însă, după numai câteva luni.

Procesul a fost judecat, pentru început, de Tribunalul Cluj, iar apoi strămutat la Suceava, pentru ca în anul 2003 să ajungă la Constanţa, unde Mureşan şi Hossu au fost achitaţi.

Anterior, în Elveţia, Sever Mureşan fusese condamnat la trei ani şi jumatate de închisoare pentru o serie de nereguli financiare internaţionale, legate de suma dispărută de la BDF. Arestat de elveţieni în Ungaria, Mureşan a fost extrădat, dar instanţa din Suceava l-a repus în libertate.

În paralel, un grup de oameni de afaceri israelieni a încercat în 1999 să relanseze banca, dar fără a obţine o cotă de piaţă semnificativă. Ulterior, BDF şi-a schimbat numele în Eurom Bank şi şi-a mutat sediul la Bucureşti, iar în 2006 a devenit Bank Leumi România.

„Eşec de proporţii”

Economistul Daniel Dăianu, fost ministru al Finanţelor şi fost europarlamentar, consideră că falimentul Băncii Dacia Felix reprezintă un „eşec de proporţii”, care a fost favorizat de situaţia economică din ţară. „Când ai un stat care nu funcţionează bine, când legile sunt încălcate aşa cum se întâ