Mai întîi, ce fel de vot democratic e ăla cînd ai două variante neverosimile: premier independent sau premier din PNL, Crin adică? Pare o tîmpenie şi e pînă la un punct. Dar pînă la urmă e încercarea actualei conduceri de a înăbuşi vocea acelora care vor guvernare în aproape orice condiţii.

Au votat să înceapă negocierele cu toate partidele, fără independenţi. Antonescu vorbeşte despre el ca premier. Are dreptul să viseze la o funcţie onorifică, dar la o funcţie atît de concretă, cu atît de multe măsuri clare şi precise de luat, cum e cea de premier, cum îşi permite să aspire? E complet neserios. Antonescu nu e om de zi lumină la birou, deznodînd hîrtii şi alcătuind bugete.

Antonescu mai vorbeşte şi de o soluţie “tehnocrată”, o iluzie iarăşi consumată pînă la saţietate în acest an. Cîndva bună, astăzi este o propunere utopică. La negocieri se vor duce cu orgoliu şi cu două propuneri neverosimile. Sper că doar au anunţat un preţ mare ca să obţină ceva mai mult. Sper să fie doar o strategie de negociere şi atît.

Să caracterizăm nişte personaje interesante sau importante:

Boc – se pare că are şanse să fie iar premier. Argumente pro (că pe alea contre le ştim, sînt previzibile): n-am mai pierde timp cu schimbarea de clientelă politică (poate doar în ministerele cu oameni noi din posibila coaliţie); are măcar o ciornă de buget; este omul de sacrificiu perfect pentru apocalipsa din 2010 (dat afară bugetari, îngheţat posturi, salarii etc.), aia care ne va împiedica să mai prindem adevăratul sfîrşit al lumii, ăla din 2012:).

Tăriceanu: raţional, vocea partidului care n-are curaj să vorbească deşi gîndeşte majoritar la fel. Crin Antonescu e în poziţia tipului care vrea să joace un acelaşi rol într-o piesă diferită.

Oprişan: după ce se plimba cu icoana prin spatele lui Geoană după victoria INsomar, acum anunţă că ei au avut “maşina electoral